Continuam astazi cu ultima parte din interviul pe care presedintele Federatiei Romane de Handbal, Cristian Gatu, l-a acordat in exclusivitate cotidianului Infobraila. In prima parte am putut afla ca actualul presedinte al FRH nu mai doreste sa candideze, ba chiar ar vedea in locul sau un presedinte mai tanar – Gatu: Daca va candida unul la fel de batran ca mine, cu aceleasi tare, nu este in regula! (I). In cea de a doua parte a interviului, presedintele Cristian Gatu ne-a vorbit despre echipa reprezentativa a Romaniei, despre rezultatele slabe ale acesteia si care au fost cauzele care au dus aici – Gatu: Tadici are niste tare care, din pacate, de multe ori ii anuleaza toate meritele ! (II). – In a treia parte a interviului cu presedintele FRH, acesta isi spune parerea despre tinerele talente, despre cati bani iau jucatoarele din Liga Nationala si daca ii merita sau nu, despre implicarea finantatorilor in jocul echipei dar si despre Gabriela Perianu si HC Dunarea Braila – Gatu: Perianu este o jucatoare de mare perspectiva, dar daca va capata acea suficienta nu va mai progresa”- (III).
Astazi incheiem seria interviului pe care Cristian Gatu l-a acordat cotidianului Infobraila. In aceasta ultima parte, Cristian Gatu spune cine l-a determinat sa nu mai doreasca sa candideze pentru presedentia FRH, dar si ce are de gand sa faca dupa ce va parasi scaunul de presedinte al Federatiei Romane de handbal.
Ce veti face dupa ce nu veti mai fi presedintele FRH?
Am multe. In primul rand trebuie sa ma ingrijesc de sanatatea mea, pe care mi-am neglijat-o in totalitate. Eu din ’96 de cand am venit aici, rugat, pentru ca stateam bine unde stateam, am venit cu ideea, care probabil e gresita, si anume aceea ca mai sunt dator handbalului. Nu eram dator, dar asa am considerat eu, si de atunci am fost sclavul acestei activitati, de dimineata pana seara.
Nu mi se pare normal ca un om ca dumneavoastra dupa ce nu mai este presedintele FRH sa nu mai aiba niciun cuvant de spus in domeniu.
Eu am avut o cariera in care am fost si in conducerea clubului Steaua, chiar si comandant o anumita perioada, am fost si vicepresedintele Comitetului Olimpic Roman, am fost si ministrul al sportului, o perioada, am fost presedintele FRH, am infiintat o fundatie Olimpica Romana care functioneaza in continuare, si lucrul asta nu poate decat sa ma bucure, dar totdeauna am plecat cu capul sus, nu am sa imi reprosez nimic din punct de vedere extrasportiv, absolut nimic. Nu am cerut niciun leu la nimeni, nu am facut-o pentru mine am facut-o pentru cauza care era prevazuta in statutul institutiilor respective. Din punctul acesta de vedere niciodata nu m-am intors inapoi si nici nu am sa o fac la batranete acum. Nu am vrut sa intru in politica, lucru pentru care ma felicit pentru ca altfel ma injuram la oglinda si ma scuipam astazi, nu m-am intors la Minister, la Clubul Steaua si evident nu o sa ma intorc nici la FRH, desi va spun sincer am doua lucruri de care mie imi e frica, si indiferent de cine va veni stiu ca vor fi ignorate.
In primul rand am facut doua centre de excelenta, care costa niste banii, si pentru care intr-adevar mi-ar rupt pantofii ca sa le asigur totul si care probabil in nebunia asta de bani si de sponsori, va fi simplu ca cel care va veni dupa mine, in loc sa alerge dupa bani, sa desfiinteze un centru, care din punctul meu de vedere este ultima sansa a handbalului romanesc astazi. A doua retinere pe care o mai am este ca, eu am considerat ca nu poti sa faci niciun pas in viitor daca nu iti respecti si nu iti cunosti trecutul si eu am avut grija foarte multa de fostii campioni mondial.
Am facut un festival in 2009, si am reusit din 57 de campioni in viata, la momentul respective, sa aduc 50 in Romania, care majoritatea sunt imprastiati in toata lumea asta si am observat o sclipire de a mai traii, a celor 50, pentru ca au fost bagati in seama. Am facut istoria handbalului romanesc unde evident am subliniat acolo palmaresul impresinat care il are handbalul romanesc. Din pacate in perioada in care am fost eu presedinte nu am reusit sa mai adaug aceste plusuri la acest palmares. E vina mea, e vina tuturor, istoria o va confirma, in sensul in care nu am reusit sa duc o echipa decat maximul, vicecampiona mondiala, ma refer la fete, dar atat se poate astazi.
Eu sunt convins ca ceva se poate schimba dar nu cu mine, cu un altul, care in primul rand trebuie sa aiba forta sa reziste in sistemul acesta romanesc, daca nu, cel mai bine ar fi sa se schimbe sistemul, sau mai precis mentalitatea despre acest sport.
Apropo de jurnalistica. Si tatal meu si mama mea au facut ziaristica, de alta natura si vreau sa va spun ca pe mine ma deranjeaza ca atunci cand citesc un articol ma uit mai jos si vad comentarii. Si multe mi le atribui dar de o maniera suburbana – Gatu care bea cat Dambovita, sau Dunarea - NU am baut in viata mea, te deranjeaza, e adevarat, dar le ignor. Eu imi aduc aminte ca imi era rusine sa ies pe strada fiindca toata lumea ma oprea, imi cereau autografe si ca inca si astazi sunt foarte multe persoane care se intorc dupa mine si ma arata cu degetul dar nu “uite-l ca si-a baut mintile”, nu, uite ala e Gatu. E singura mea avere, altceva nu am si e o satisfactie la care tin foarte mult sa mi-o respect in continuare.
Tatal meu inainte sa moara mi-a tinut o lectie de viata ucigatoare sentimental, in care mi-a spus o sa ajung jucator mare. A murit cu 7 zile inainte de a pleca eu la Campionatul Mondial, in ’74. Eu nici nu ma mai antrenam atunci fiindca mi-am dat seama ca il pierd si m-am invoit de la lot. Simulam, ma faceam ca plec, ieseam in camera cealalta, ca tata era paralizat si nu putea sa se deplaseze, asteptam o ora si dupa ma udam pe par si gafaiam si ii spuneam ca am fost la antrenament dar nu ma duceam. El s-a prins si mi-a zis “iti multumesc ca ai avut grija, eu ma duc dar te rog sa retii urmatoarele sfaturi”. Mi-a dat un sfat deosebit si este valabil oriunde. Mi-a spus ca o sa fiu mare, tare. Am fost dar nu singur,eu sunt un produs al unei echipe, totdeauna am avut bunul simt sa impart si bunele si relele cu toti colegii mei, si mi-a zis “Te rog sa iti pastrezi modestia si sa iti alegi momentul retragerii in asa fel incat dupa ce te-ai retras oamenii sa te intrebe de ce te-ai retras decat de ce nu te retragi”. Am facut-o si o fac si acum. Daca tineam mai mult la ceea ce mi-a zis tata trebuia sa plec de foarte mult timp pentru ca mi-am dat seama ca nu pot sa schimb un sistem singur, dar asta o puteti pune pe seama dragostei pe care am avut-o pentru handbal. Ma pregatesc sa scriu o carte, cred ca si asta imi va umple timpul liber. Nu voi scrie despre mine ci despre persoanele pe care le-am intalnit in viata.